Ieri am aflat de la TV ca Google a pierdut procesul impotriva Viacom si va fi obligat sa le puna la dispozitie celor din urma informatii personale a peste 4 mil. de utilizatori. Scandalul a izbucnit dupa ce Viacom, companie care detine brand-uri ca Paramount Pictures, DreamWorks si MTV, a acuzat pe cei de la Google, detinator al siteului YouTube, ca a permis utilizatorilor sa uploadeze pe net materiale video protejate de asa numitele drepturi de autor. Respectiv Viacom va primi o baza de date de aproximativ 7 terrabytes, plina de login-uri, IP-uri si informatii despre continutul video urmarit vreodata de fiecare user inregistrat. Astfel Viacom vrea sa estimeze suma pe care ar trebui s-o plateasca Google pentru ca a permis utilizatorilor sa uploadeze si sa vizioneze ilegal materiale video.

Deci pirateria devine o problema majora a internetului care devinde din ce in ce mai nesigur.

Din pacate in zilele noastre share-ul devine ilegal si foamea de bani a marilor companii trece de orice inchipuire.

If you enjoyed this post, make sure you subscribe to my RSS feed!

Am avut si eu experienta neplacuta sa fiu furat pe net. Nu, nu am ramas fara bunuri materiale, am ramas totusi fara accountul meu ICQ de sapte cifre (7202393). De obicei folosesc parole destul de complicate asa cu nu imi pot da seama cum de a reusit cineva sa mi-o crack-uiasca. Se pare ca voi fi nevoit sa-mi amintesc ceva brute force, poate reusesc sa-mi recuperez ID-ul.

If you enjoyed this post, make sure you subscribe to my RSS feed!

Ilias Şurpaiev, un jurnalist al postului rus de televiziune Pervîi Kanal, a fost asasinat in apartamentul sau din Moscova, fiind strangulat cu o curea. El a fost autorul unei serii de reportaje din Caucaz, reportaje care ar putea fi cauza asasinarii sale. Şurpaiev este inca o victima a vanatorilor de jurnalisti din Rusia, omarat, cel mai probabil, din cauza activitatii sale dupa Anna Politkovskaia si multi alti jurnalisti si ziaristi asasinati in ultimii ani in Rusia. Probabil ca rusii ii vor acuza din nou pe ceceni cum au facut-o si pana acum.

Am aflat de la Realitatea.

If you enjoyed this post, make sure you subscribe to my RSS feed!

Am incercat cu cateva zile in urma sa vad niste rezumate la meciurile din UEFA Champions League pe YouTube cand, surpriza, mi-a aparaut un mesaj ca UEFA nu-i mai permite YouTube-ului sa “difuzeze” rezumatele meciurilor facute de ei. Am intrat si azi sa vad poate a fost o gluma proasta… din pacate a fost si mai rau… nu am mai gasit nici urma de rezumat… au ramas doar niste filmari facute de suporteri de prin tribune cu telefoanele mobile… cu calitate proasta, evident! Multumesc UEFA ca ma obligi sa urmaresc Moldova 1 pentru a vedea si eu rezumatele meciurilor din UCL.

If you enjoyed this post, make sure you subscribe to my RSS feed!

Deşi versiunea 10.5 Mac OS X, cunoscută sub numele „Leopard” nu va ajunge pe rafturile magazinelor până vineri, la ora 18.00, o copie a ceea se pretinde că ar fi varianta finală a noului sistem de operare este disponibilă pe internet. Şi Windows Vista a apărut pe piaţă înaintea lansării oficiale, dar există o diferenţă importantă, prin faptul că Leopard nu solicită date pentru activare şi nici alte restricţii anti-piraterie. Site-urile fanilor Mac se folosesc de această scăpare pentru a realiza review-uri timpurii pentru Leopard. În pregătirile pentru lansarea Leopard, Apple a oferit versiunea beta pentru Boot Camp, care le permite deţinătorilor de sisteme Intel Mac să instaleze Windows şi dual-boot între sistemele de operare. Este puţin probabil ca Apple să ofere şi alte actualizări pentru deţinătorii Tiger, încurajându-i, în schimb, să plătească 129 de dolari pentru a face upgrade la Leopard, care se livrează cu Boot Camp încorporat.

Sursa: Chip.ro

If you enjoyed this post, make sure you subscribe to my RSS feed!

Cercetătorii Universităţii California-Riverside au publicat un studiu privind urmărirea utilizatorilor P2P de către companiile ale căror produse sunt piratate. Concluzia: toţi cei care folosesc reţelele P2P transmit date permanent unor „falşi utilizatori” configuraţi de companiile media. Anirban Banerjee, Michalis Faloutsos şi Laxmi Bhuyan au colectat peste 100GB de informaţii TCP header la începutul anului 2006 folosind un client special conceput. Scopul studiului a fost determinarea „riscului de a întâlni un fals utilizator şi de a fi acţionat în înstanţă”. Rezultatele studiului sunt prezentate în lucrarea „P2P: Is Big Brother Watching You?”.

În ultimii ani, comunităţile P2P au suspectat că afiliaţi ai unor organizaţii ca RIAA - Recording Industry Association of America sau MPAA - Motion Picture Association of America sunt prezenţi în reţelele P2P în încercarea de a identifica persoanele care sunt implicate în transferuri cu fişiere supuse legilor de copyright. Companii ca SafeNet (denumită anterior Media Sentry) sunt implicate în activităţi de supraveghere, dovezile obţinute fiind folosite frecvent în procese (printre care şi cel al d-nei Jammie Thomas, amendată cu 222.000 $). Identificarea acestor organizaţii este dificilă, fiind foarte discrete prin natura activităţii pe care o desfăşoară. Totuşi, susţinătorii P2P au întocmit de-a lungul anilor liste cu plaje de IP-uri suspectate că ar aparţine acestor organizaţii. Conectarea la un „utilizator” care foloseşte o astfel de adresă IP înseamnă de cele mai multe ori că disponibilitatea fişierului pentru upload/ download a fost înregistrată. Prin procesarea datelor TCP header colectate pe parcursul a trei luni, cercetătorii Universităţii California-Riverside au ajuns la următoarele concluzii:

1. Utilizatorii care nu folosesc o listă de blocare sunt înregistraţi. Toţi utilizatorii participanţi la studiu care nu foloseau liste de blocare s-au conectat foarte repede la adrese IP înscrise în aceste liste. Între 12 şi 17 % din totalul de adrese IP din reţea se înscriau în această categorie;

2. Organizaţiile care desfăşoară activităţi de urmărire nu sunt foarte greu de evitat. Restricţionarea primelor cinci adrese IP înregistrate în listele negre scade posibilitatea de a fi detectat la 1%;

3. Companiile deţinătoare ale materialelor supuse drepturilor de autor îşi maschează prezenţa. De activităţile de urmărire se ocupă companii din afara acestora ca SafeNet sau BayTSP, care la rândul lor îşi disimulează foarte bine prezenţa. În urma căutărilor reverse DNS pe adresele IP din listele negre, numai 0,5 % duceau în mod evident la companiile media (căutările reverse DNS sunt folosite pentru a determina numele de host asociat unei adrese IP);

4. BOGONS - liste de adrese internet care nu au fost alocate, nefiind folosite în mod obişnuit. Dintre primele 15 entităţi din lista neagră descoperite în timpul testelor, 12 erau BOGON. Cercetătorii au precizat că „aceste surse îşi ascund în mod deliberat identitatea în timp ce pun la dispoziţie fişiere în reţelele P2P”. Căutările reverse DNS asupra acestor adrese au oferit prea puţine informaţii utile.

Sursa: Gecad Net

If you enjoyed this post, make sure you subscribe to my RSS feed!

Doi americani au fost condamnaţi la câte cinci, respectiv şase ani de închisoare pentru trimiterea de spam-uri pornografice, în urma cărora au înregistrat venituri de un milion de dolari. Jeffrey A Kilbride, de 41 de ani, din Venice, California, şi James R Schaffer, de 41 de ani, din Paradise Valley, Arizona, au primit pedepse de şase ani, respectiv cinci ani şi trei luni de închisoare. Judecătorul David G Campbell i-a dat cea mai mare pedeapsă lui Killbride, după ce s-a stabilit că acesta a încercat să împiedice un martor al guvernului să depună mărturie în proces. Kilbride şi Schaffer au protestat, susţinându-şi nevinovăţia, însă juriul din Arizona nu s-a lăsat impresionat, găsindu-i vinovaţi pe amândoi pentru diferite încălcări ale legii, printre care fraudă, spălare de bani, spamming şi acuzaţii legate de obscenitate. Procesul, care a durat trei săptămâni, a fost primul în cadrul căruia au fost incluse acuzaţii în baza legii CAN-SPAM, legea anti-spam din Statele Unite. Începând din 2003, Killbride şi Schaffer au realizat o reţea de trimitere de spam în Statele Unite. Ei s-au specializat în transmiterea de mesaje care promovează site-uri porno, primind un comision de fiecare dată când cineva se înscria pe un asemenea site, în urma mesajelor pe care cei doi le trimiteau.

La sfârşitul anului 2003, după intrarea în vigoare a legii CAN-SPAM, Kilbride şi Schaffer au încercat să îşi mute activitatea în afara graniţelor. Prin accesarea unor servere din Amsterdam, cei doi puteau să facă să pară că mesajele pe care le trimiteau îşi aveau originea peste graniţă, ei lucrând, de fapt, din Phoenix. E-mail-urile conţineau informaţii false, din care reieşea că acestea erau trimise de către o firmă din Mauriţius. Cele două conturi deschise în Republica Mauriţius şi Isle of Man nu au reuşit, însă, să îi inducă în eroare pe oamenii legii. Doi dintre colaboratorii celor doi acuzaţi, Andrew Ellifson, de 31 de ani, din Scottsdale, Arizona şi Kirk Rogers, de 43 de ani, din Manhattan Beach, California, au oferit dovezi împotriva lui Kilbride şi Schaffer. La şedinţa în care s-a pronunţat sentinţa, Kilbride şi Schaffer au fost amendaţi cu 100.000 de dolari şi obligaţi să plătească 77.500 de dolari către AOL. Judecătorul a mai decis ca cei doi să plătească 1,1 milioane de dolari, profitul pe care se estimează că l-au obţinut cei doi dn afacerea cu spam-uri.

Sursa: CHIP

If you enjoyed this post, make sure you subscribe to my RSS feed!

În cursul audierilor în cazul Capitol Records v. Jammie Thomas, care au dus la amendarea d-nei Jammie Thomas cu 222.000 $ pentru sharing de muzica pe internet, dna. Jennifer Pariser, avocatul Sony BMG, a apreciat că file-sharing-ul provoacă pagube extrem de mari industriei muzicale iar casele de discuri sunt afectate în mod special. Dna. Pariser a precizat că marile case de discuri nu realizează câştiguri din turnee, emisiuni radio sau comerţ, fiind astfel cele mai expuse efectelor negative ale file-sharing-ului. „În opinia mea, Sony BMG a fost redusă la jumatate faţă de nivelul anului 2000”, din cauza pirateriei. „Când oamenii fură, când iau muzică fără compensaţie, noi suntem afectaţi.” Într-o discuţie cu dl. Richard Gabriel, avocatul caselor de discuri din Marea Britanie, dna. Pariser a sugerat că milioane de fani fură, prin realizarea de copii mp3 ale propriilor CD-uri sau descărcarea unor cântece pe care deja le au. Dl. Richard Gabriel a întrebat dacă realizarea de copii după muzica deja cumpărată de consumatori este un lucru rău, chiar dacă este vorba despre o singură copie. „Când o persoană face o copie a unui cântec pentru uz personal, cred că putem spune că a furat o piesă”. Realizarea unei copii a unui cântec cumpărat este doar „o manieră politicoasă de a spune că a furat o singură copie”, a adăugat aceasta. Un număr foarte mare de studii arată că majoritatea pieselor de pe player-ele portabile gen iPod provin din alte surse decât serviciile de download. În majoritatea cazurilor, muzica respectivă este compusă din cântece copiate după CD-uri în format mp3. Într-adevar, majoritatea player-elor portabile sunt comercializate cu programe software destinate copierii CD-urilor audio. În opinia d-nei Pariser, acesta este furt, fiind ilegală realizarea de copii de siguranţă ale CD-urilor cumpărate sau ale pieselor descarcate pe internet. În urma raportului de evaluare a eficienţei DMCA (Digital Millennium Copyright Act) din 2006 s-a ajuns la concluzia că, deşi consumatorii nu sunt împiedicaţi în niciun fel să realizeze copii de siguranţă ale CD-urilor, această posibilitate nu trebuie interpretată ca o autorizare din partea industriei muzicale.

Sursa: Gecad Net

If you enjoyed this post, make sure you subscribe to my RSS feed!

Utilizatorii de internet care folosesc serviciile unor reţele sociale virtuale sunt avertizaţi de specialişti că ar putea fi expuşi riscurilor de furt de identitate, scrie BBC News. Persoanele care folosesc site-uri precum MySpace, Bebo sau Facebook au tendinţa să divulge prea multe informaţii personale care ar putea fi utilizate de infractori pentru a contracta credite sau a obţine alte beneficii materiale, avertizează experţii de la Equifax, un grup producător de soluţii de business şi anti-fraudă în mediul electronic. Numai în Marea Britanie, aproximativ 80.000 de utilizatori de internet au fost victimele furtului de identitate în 2006, pagubele provocate acestora ridicându-se la 1,5 miliarde de lire sterline.

„Infractorii profită de popularitatea creată în jurul reţelelor sociale. Problema este că oamenii nu realizează cât de importante sunt anumite informaţii pe care ei le pun pe site-urile de acest gen şi cine poate avea acces la ele”, spune Neil Munroe, director în cadrul Equifax. Specialiştii sfătuiesc utilizatorii să nu divulge pe aceste site-uri data de naştere completă, dacă este posibil, şi nici numele copiilor sau numele animalelor de companie care sunt deseori folosite ca parole.

Sursa: Chip

If you enjoyed this post, make sure you subscribe to my RSS feed!

Republica Moldova ocupă locul doi printre 20 de state cu cea mai mare piraterie IT din lume, rata de utilizare ilicită a produselor din domeniul tehnologiilor informaţionale fiind în Moldova de 94%, potrivit unui studiu al Asociaţiei mondiale a producătorilor de software (Business Software Alliance).

Pe locul întâi este plasată Armenia, cu o rată de contrafaceri de 95%, iar pe locul trei se situează Azerbaidjan, unde pirateria este, ca şi în cazul R.Moldova, de 94%. Studiul precizează însă că în RM, rata pirateriei a scăzut cu 1% faţă de 2005, în timp ce în Azerbaidjan aceasta a rămas neschimbată.

Pirateria IT în Republica Moldova a generat anul trecut pierderi de 56 mln USD, faţă de 44 mln USD - în 2005, conform BSA.

În topul primelor zece ţări cu cea mai mare rată de piraterie IT mai sunt incluse Zimbabwe (91%), Vietnam (88%), Venezuela (86%), Pakistan (86%), Indonezia (85%), Ucraina (84%) şi Camerun (84%). Top-20 este închis de Guatemala, cu o rată de piraterie de 81%. Rusia a părăsit, în premieră, topul celor 20 de state, după ca rata de contrafaceri IT în această ţară a scăzut de la 87%, în 2003, la 80%, în anul trecut.

Armenia, Moldova şi Azerbaidjan au fost incluse în premieră în acest studiu şi imediat au ocupat poziţii de frunte. În România, pirateria IT reprezintă 69%.

Drepturile furnizorilor IT sunt respectate cel mai bine în SUA, unde pirateria reprezintă 21%, urmate de Noua Zelandă (22%), Japonia (25 la sută), Danemarca (25%) şi Austria (26%). Cele mai mai pierderi de la utilizarea ilicită a produselor IT sunt suportate de producătorii din SUA (7,3 mlrd USD în 2006), China (5,4 mlrd USD) şi Franţa (2,7 mlrd USD).

Sursa: Basa Press

If you enjoyed this post, make sure you subscribe to my RSS feed!